Vreau să renunț la tot ce îmi este inutil… Dar cum să renunț la tot ce îmi este inutil când totul servește la ceva?
Este trecut de ora 12 jumate noaptea.
Nu pot să dorm pentru că simt cum mă cuprind unele gânduri și cum sufletul meu începe să plângă iar.
Mă gândesc să renunț, să renunț la mine dar nu de dragul altora.
A renunța la tine de dragul altora este o formă nesănătoasă de renunțare. Mă gândesc să renunț la mine de dragul Ființei mele.
Când te uiți în viața ta, când te uiți la tine și vezi cum acțiunile tale sunt împotriva principiilor și valorilor care îți hrănesc sufletul, parcă te doare.
Te cuprinde o stare, un sentiment care te chinuie…
Cine sunt eu? Ce sunt eu? De unde vin și încotro mă îndrept? Care este legenda mea, scopul meu în viață? Fac ceva care servește acestui scop Divin?
Întrebări care mă neliniștesc și cu toate astea, aș putea să îmi răspund la ele. Problema e alta, acțiunile mele sunt împotriva “destinului” scris cu sudoarea Ființei mele în trista carte a vieții.
Așa suntem cu toții, opunem rezistență și refuzăm să cooperăm cu principii si valori înalte, asta pentru că “natura noastră” a fost și este cufundată în umbre obscure.
Scriu aceste rânduri pentru a încerca să extrag puțină înțelepciune din ceea ce simt în acest moment.
Scriu aceste rânduri ca o mărturie că RENUNȚ.
Renunț la LUME și acest lucru nu înseamnă că scap de lucrurile și de iluziile acestei lumi, ci înseamnă faptul că accept că totul este trecător.
Renunț la atașamente, vicii și “identități” – acest lucru nu înseamnă că sunt ferit de toate acestea, ci faptul că accept și înțeleg că DUREREA este inevitabilă iar suferința înțeleasă este sacrificiul, prețul pe care îl plătesc pentru ceea ce “sunt” și fac.
Renunț la oameni și chiar prietenii – asta nu înseamnă că mă izolez, înseamnă că deschid ușile și rup gratiile atașamentelor și aștepărilor pe care le am de la ceilalți și ceilalți de la mine, las loc iubirii și aprecierii sincere pe care o port familiei mele UMANITATEA. Permit să intre în viața mea oameni cu afinități comune, suflete ce rezonează cu mine și/sau eu cu ele.
Renunț la resentimente – asta înseamnă că iert și uit tot ce a aprins în interiorul meu ură sau alte elemente obscure și joase.
Accept fără regret ORICE PIERDERE căci îmi deschid sufletul spre a înțelege dezavantajele câștigului.
Renunț la tot ce nu servește Ființei mele, căci e firesc să renunți!!!
Este firesc și natural pentru că orice alegere își are inevitabil reversul.
Nu există alegere fără a renunța și renunțare fără a alege.
Cine știe oare câtă singurătate și renunțare se poate afla în principiile ce animă o “amărâtă” scânteie de fericire?
Renunț la refugiile amintirilor pasagere, renunț fără milă și ezitare, îngrop visele vechi ce îmi promiteau “fericirea” dar nu înainte de a-mi deschide inima și de a accepta și înțelege lecția asumării.
Renunț la tot, cu excepția Celui ce este TOTUL!
Pace!
4 ianuarie 2018
Cătălin Cucu
No Comment! Be the first one.