Reflecție – Viață, Divin, Schimbare, Moarte

Uneori se întâmplă să cerem Divinului ceea ce credem că avem mai mare nevoie… poate fi orice… poate fi iubire, poate fi curaj, poate fi totul. Dar Divinul, cunoaște dincolo de dorințele noastre, știe și poate totul, dincolo de morala binelui și răului.

Credem că cerem ceva bun pentru noi, dar se dovedește rău și dăunător pentru propriul nostru suflet. De asta, uneori, Divinul nu ne dă nimic din ceea ce cerem, nu în mod direct, ci ne dă șansa de A MERITA.

Pentru că nimic nu este gratis, nici sus și nici jos. Cerem iubire în viața noastră și nu ni se dă altceva decât șansa de a sacrifica propria noastră ură pentru a face loc iubirii. Ce înseamnă asta? Vin la noi circumstanțe ale vieții când ura noastră devine puternică și gata să sfâșie totul, prin cuvinte, prin fapte, iar noi nu facem altceva decât să cădem pradă falsei puteri și IUBIREA pe care am cerut-o odinioară Divinului nu poate pătrunde în sufletele noastre căci nu e loc pentru ea.

Cerem lumină în viața noastră, și ni se da șansa de a spune NU tenebrelor care ne hipnotizează simțurile, mintea și inima… dar tenebrele vin la noi și sacrificăm lumina pe o farfurie cu linte.

Cerem curaj, dar vine la noi șansa de a ne înfrunta fricile, iar noi nu facem altceva decât să stăm în zona noastră de confort pentru ca viața să nu ne surprindă neplăcut.

Cerem VOINȚĂ, și ni se dă șansa de a sacrifica lenea. Divinul, Dumnezeu, Ființa sau cum vrem noi sa ÎL numim pe Cel ce este, activează in interiorul nostru vocea conștiinței, vocea sufetului care ne spune ce e greșit în viața noastră și ce trebuie să sacrificăm. Dar apare în noi un conflict teribil, între suflet și ego, intre lumina și umbre și nu ne place… alegem sa rămânem neschimbati, iar atomii VOINȚEI nu își au locul in interiorul nostru.

Cerem Divinului ghidare în viața noastră și să îndepărteze de noi “orice rău și orice pericol”, cerem forță, castitate, puterea de a ne căi pentru păcatele noastre… iar Mila Divina stinge pentru moment în interiorul nostru lucrurile care ne făceau orbi la ghidarea Divina, la iubirea conștientă și vedem pentru un moment CALEA…

Dar începem să ne simțim atât de străini de noi, atât de singuri… si cu toate astea în interior avem acea lumină care ne arată calea… și vine cineva sau ceva în viața noastră care ne stinge licărirea pentru că nu am putut suporta o fărâmă de singurătate, o fărâmă de durere și căință pentu propria ignoranță și propriile greșeli și cădem din nou în uitate.

Dar ce pentru noi înseamnă ani, o viață sau mai multe, pentru Dumnezeu este doar o clipă.

Cine suntem, ce suntem, de unde venim și încotro ne îndreptam? Moartea nu ne va răspunde la aceste întrebări decât dacă reușim să îi furăm coroana.

Dar noi nu putem fura nici măcar praf din propriul nostru adevăr, căci alegem totul, mai puțin ceea ce este dincolo de TOT, REALUL… și atunci, mai devreme sau mai târziu, Moartea va fi regina vieții noastre și asta a fost tot.

Pace <3