De ce relațiile noastre cu ceilalți nu sunt REMARCABILE?

Relațiile noastre cu ceilalți sunt susținute pe ceva foarte șubred și acest lucru nu prea poate să fie contestat. E clar că există și excepții, e clar că încă există prietenii adevărate și o viață socială cu relații interpersonale foarte frumoase. Dar, privind dincolo de aceste rarități din zilele noastre, vedem cât de superficiali suntem atât noi cât și ceilalți…

Oare care e cauza acestei probleme, care e piedica ce ne ține piept în a avea relații interpersonale remarcabile?

O întrebare mare care generează un răspuns mare, dar acest răspuns este exact sub năsucul nostru gingaș.

În interiorul nostru, ne-am creat o lentilă magică prin care ne vedem pe noi și prin care îi vedem pe ceilalți. Această lentilă magică ne scoate din sfera realității, căci ea nu reflectă realitatea.

Cum funcționează lentila?
1) Această lentilă ne face să vedem faptele noastre bune foarte mari, faptele noastre rele, foarte mici… Mărește faptele noastre bune și scade faptele noastre rele și așa ne creăm o imagine foarte bună despre noi, depre modul în care noi am acționa, despre modul în care noi gândim și am face lucrurile… Această lentilă ne dă impresia că noi nu putem să facem greșelile pe care le fac ceilalți, că noi dacă am fi în locul lor am acționa altfel…
2) Lentia magică ne face să vedem faptele bune ale celorlalți ca fiind micuțe și neînsemnate, iar faptele rele ca fiind foare mari… astfel, ne crează o percepție eronată când ne punem în raport cu ceilalți.

Dacă nu v-ați dat încă seama, această lentilă magică interioară este o unealtă prin care se manifestă egoismul nostru și ne face într-o manieră foarte subtilă să ne considerăm mai presus decât ceilalți dar și un model demn de urmat…
Deci, EGOSIMUL este cauza, piedica principală între noi și ceilalți și datorită lui nu putem avea relații interpersonale de calitate, remarcabile.

Acest pseudosentiment care ne face să ne credem mari și însemnați, ne determină să-i facem și pe ceilalți să creadă despre noi ceea ce credem noi despre propria noastră persoană. Cine face asta primește un loc pe tronul inimii noastre.

Refuzul oamenilor de a ne accepta măreția și însemnarea se reflectă clar în relațiile noastre interpersonale, în conflictele și certurile noastre cu cei din jur.
De exemplu: Un om, fie prieten sau nu îți aduce un reproș, îți spune că ești prost, mincinos, netrebnic… Ce faci tu? Cel mai probabil te mânii și ripostezi… dar această atitudine a ta este lispită de rațiune și se datorează faptului că persoana în cauză nu ți-a recunoscut însemnarea, sau că nu crede despre tine ceea ce crezi tu…

Nu cuvintele sunt cele care ne întristează, ci îngânfarea exagerată pe care o arătăm față de cel care ne-a ocărât și închipuirea (imaginea mincinoasă) pe care a plăsmuit-o fiecare despre sine! – Sfântul Vasile cel Mare

Ce ar face un om cu rațiune, care s-ar cunoaște câtuși de puțin și nu ar fi identificat cu acest sentiment al însemnării, al egoismului?

Cel mai probabil ar spune: ,,Îmi pare rău, dar te înșeli, spui minciuni, eu sunt un om cumsecade…” și nu ar manifesta mânie sau timpul de identificare cu această stare mânioasă ar fi foarte scurt.

Modul în care ne folosim de cuvintele noastre, de verbul nostru, influențează pozitiv sau negativ relațiile noastre interpersonale. De aceea este important să știm cum să ne exprimăm, cum să aducem o critică, cum să dăm un feedback, cum să ascultăm, deci, cum să interacționăm pozitiv cu ceilalți.

Ca o cheie foarte importantă spre calitatea relațiilor noastre interpersonale este, evident, renunțarea la EGOISM, renunțarea la aceste pseudosentimente de însemnare, de măreție… Renunțarea la a încerca să-i convingem pe ceilalți să creadă ceea ce credem noi despre noi. Lucrurile astea sunt foarte subtile, chiar și tipul ăla de acțiune ,,uită-te și la ăsta” e o manifestare a măreției și însemnării noastre.
Trebuie să știm că la fel cum noi ajungem să jignim, să judecăm, așa și ceilalți ne jignesc și ne judecă pe noi și am putea spune că exact din aceleași motive ale egoismului…

Relațiile noastre interpersonale de calitate proasta sunt exact această confruntare între EGO-urile personanelor din jur.

Auto-observare, detașare, cunoaștere de sine, flexibilitate, compasiune s.a. sunt cheile unei vieți sociale și personale remarcabile. O stare pasivă a personalității noastre și a minții noastre ne ajută să discernem și să transformăm săgețile ce vin sub diverse forme de la ceilalți, astfel încât liniștea și starea noastră interioară să nu aibă de suferit.