Cauza ascunsă a anxietății – Cum să ne corectăm sau vindecăm?

De cele mai multe ori când o persoană are anxietate, motivul din spate este relaționat cu o voce persistentă, auto-negativă, cu sentimentul constant că “indiferent de ce fac, nu sunt niciodată suficient de bun”.

Această voce care ne hrănește în mod constant sentimentul că nu suntem suficient de buni, indiferent de ceea ce facem, se manifestă în viața noastră sub 4 forme referitoare la:

  • Competența noastră

Sentimentul că “niciodată nu sunt suficient de bun” la o anumită abilitate sau la un anumit lucru, cum ar fi câștigul de bani, la a fi “perfect” sau altceva în care ar trebui să fiu bun.

  • Corp, frumusețe sau aspect fizic

Sentimentul că corpul meu nu este suficient de bun – nu sunt destul de slab, destul de puternic, destul de înalt sau destul de destul :))

  • Identitate

Sentimentul că sunt cumva “tipul greșit” de persoană – ar putea fi identitatea mea sexuală (bărbat sau femeie), rasa mea, orientarea mea sexuală sau chiar personalitatea mea.

  • Relaţii de orice natură și dragoste

Sentimentul că “voi fi iubit doar dacă sunt DESTUL DE CUMVA se poate baza pe succesul meu în carieră, pe aspectul corpului meu, pe dorința mea de a “schimba cine sunt” sau altceva.

Vreau să spun prin asta că tindem să credem că putem fi iubiți și putem obține dragoste doar dacă o condiție separată este, de asemenea, îndeplinită.

“Ele or să mă iubească după ce o sa am suficienți bani și îmi iau BMV”

– exemplu de dragoste doar după ce credem că o altă condiție trebuie îndeplinită înainte de a primi acea dragoste

De ce se întâmplă toate aceste lucruri?

Dacă aveți o combinație a acestor patru forme sau elemente de manifestare a sentimentului că nu sunteți suficient de buni, este de obicei rezultatul unei răni emoționale interioare care a fost suferită în viața voastră, de cele mai multe ori în copilărie.

Acest tip de rană este în mod obișnuit moștenit de la părinți, și este transmis fără voie și fără răutate.

Când spun “moștenit” nu mă refer strict la ceva genetic.

Mă refer la ceva transmis prin comportamente, sistem de valori, principii și modul în care ați fost modelați de către părinți și societate în momentul în care ați ieșit din niște tipare și ceilalți au încercat să vă aducă înapoi în sfera normalității și realității lor.

Pe scurt, ați moștenit sau dobândit anumite credințe și valori.

Odată ce semințele acestor credințe sunt plantate și nu sunt corectate, ele vor duce la sentimente ce desfigurează valoarea și stima voastră de sine, anxietate, furie și chiar auto-vătămare și depresie, pe tot parcursul vieții.

Cum ne corectăm sau vindecăm?

Cheia pentru a vindeca cu adevărat această rană nu este de a lupta împotriva vocii interioare abuzive sau de a ne cufunda în alcool, mâncare sau perfecționism.

Vocea interioară negativă care ne hrănește constant sentimentele cum că nu am fi suficienți de buni indiferent de situație, este O PARTE din noi.

Când spun asta, mă refer că acea voce, acel “gânditor” interior este o ruptură din noi înșine. Circumstanțele vieții și trăirile noastre interioare, ne-au condus în punctul acela unde conștiința noastră a fost absorbită și înglobată într-un mecanism interior.

Acest mecanism l-am putea numi un “EU”.

Acest EU, gânditor interior, o personificare a propriilor noastre traume ne-a absorbit o parte din propria conștiința…

Cu cât acest gânditor interior ne cufundă mai mult în stările pe care ni le induce, cu atât el ne absoarbe și mai multă conștiința devenind din ce în ce mai puternic și abuziv.

Încet încet, ajungem să ne identificăm cu el pentru că conștiința noastră este în acel mecanism, în acea personificare, în acel EU.

Adevărul este că conștiința noastră absorbită de acel EU, suferă enorm și este rănită, îndurerată.

Pentru a ne vindeca trebuie să recuperăm partea “exilată” fără voia noastră din propria conștiința, astfel încât să devenim din nou integri.

Nu este ușor să facem aceste lucruri, dar mereu primul pas este cel mai greu, după totul o să meargă mai ușor.

Trebuie să ne cunoaștem pe noi, să ne observăm și să FIM REALIȘTI cu noi înșine și toleranți. Nu ne judecăm și nu ne acuzăm și condamnăm pentru propriile greșeli, DOAR LE OBSERVĂM ȘI LE ÎNȚELEGEM.

Reflectăm la viața noastră într-o manieră obiectivă pe cât posibil și ne detașăm de tot, ne oprim în acele puncte unde se manifestă anxietatea, durerea, lucrurile care ne-au rănit și care ne dor… Le observăm, le lăsăm să se deruleze și le ÎNȚELEGEM…

REPET, sub nicio formă nu ne acuzăm și nu ne judecăm, doar observăm și încercăm să vedem dincolo de răni, dincolo de suferințe.

Accesând mecanismele din spatele psihicului nostru și înțelegându-le, reușim să ne tolerăm, să nu ne mai judecăm și să ne IERTĂM (atât pe noi cât și pe ceilalți), pentru ceea ce suntem sau facem.

Acest lucru ne ajută la EDUCAREA și REINTEGRAREA în noi a acelui mecanism care până acum ne producea anxietate și durere.

Momentan, psihologia și psihoterapia nu a dezvoltat metode de ELIMINARE a umbrei noastre, a mecanismelor noastre interioare nesănătoase, accepand doar ideea de REINTEGRARE în noi a umbrei noastre. Se consideră că umbra umană (partea mecanică și negativă din noi) nu se poate elimina ci doar reeduca și integra în noi înșine.

Totuși, există cunoașteri spirituale profunde și puternice care oferă tehnici de meditație și nu numai prin care UMBRA noastră se poate dezintegra, elimina complet eliberând lumina, conștiința ce ne-a fost furată.

Nu o să vorbesc acum de toate aceste lucruri, am încredere că aceia care își doresc cu adevărat asta or să găsească cărarea.

Pace!

Inline
Inline